Sincopă 1, sincope, s.f. Încetare subită (momentană sau definitivă) a funcției inimii, cu întreruperea respirației şi pierderea sensibilităţii și a mișcărilor voluntare. (din fr. syncope). Sincopă 2, s.f. (Muz.) Efect ritmic, cu caracter dinamic, obţinut prin mutarea accentului unei măsuri de pe timpul tare pe cel slab anterior. Sincopă 3, s.f. Fenomen fonetic care constă în dispariția unei vocale sau a unui grup de vocale neaccentuate între două consoane ale unui cuvânt. Sincopă 4, (Rar) Întrerupere, pauză.