Sirenă 1, sirene, s.f. Î. Aparat (acţionat cu aburi, cu aer comprimat etc.) care produce sunete de mare intensitate şi cu care se dau semnale în fabrici, în navigaţie etc.; sunetul emis de un astfel de aparat. 2. Aparat format dintr-un disc prevăzut cu mai multe găuri, prin care trece un curent de aer și care servește la determinarea înălțimii unui sunet prin comparare cu alte sunete. (din fr. sirene, it. sirena, lat. siren, -enis). Sirenă 2, s.f. 1. (În mitologia greacă) Fiinţă fabuloasă, cu aspect de femeie, cu picioare şi aripi de pasăre, mai târziu cu coadă de pește, care, prin cântecele ei, îi ademenea pe corăbieri în locuri primejdioase, unde aceştia își găseau moartea. 2. (Fig.) Femeie seducătoare.