Şiretenie 1, s.f. pl. șiretenii. Însuşire de a fi şiret; viclenie, perfidie. (din şiret +-enie). Şiretenie 2, șiretenii, s.f. (Pop.) Desfășurare (a unei întâmplări, a unei situaţii), istorisire cu mai multe peripeții; tărășenie. (cf. șir).