Solitar 1, -ă adj. 1. Care se găsește singur; izolat, singuratic, 2 (despre locuri) Pustiu, neumblat. 3. (despre ființe; adesea substantivizat). Care trăieşte sau căruia îi place să trăiască singur, izolat, departe de societate. (din fr. solitaire, lat. solitarius). Solitar 2, s.n. Piatră prețioasă (în special diamant.de mare valoare) montată singură la o bijuterie (sau ieșind în evidență într-o montură dintr-un grup de pietre mai mici).