Sonete 1, s.n., pl. (sg. sonet) Poezie cu formă prozodică fixă, alcătuită din 14 versuri repartizate în două catrene cu rimă îmbrățișată şi două terține cu rimă liberă. (din fr. sonnet, it. sonetto). Sonete 2, s-.f., pl. (sg. sonetă). Dispozitiv alcătuit dintr-un berbec care alunecă pe un stâlp vertical, cu care se bat (manual sau mecanic) pilonii în sol, de obicei pe fundul unei ape. (din fr. son-nete).