Spârc 1, interj. (Reg.) 1. Cuvânt care imită zgomotul produs de un lichid care iese printr-un orificiu. (onomatopee). Spârc 2, spârcuri, s.n. 1. (Pop.) Bucată mică și nefolositoare din ceva. 2. Bucată de slănină, șorici fript. (cf. ucr. spyrka, pol. szperka). Spârc 3, spârci, s.m. (Fam.) Epitet dat unui tânăr sau unui copil (cf. ucr. spiyrka).