Spărgător 1, adj., subst. Care sparge, care sfărâmă (piatră, cărbuni etc.). (din sparge +-ător). Spărgător 2, s.n. Instrument care se folosește la spargerea unor materiale, a anumitor fructe cu coaja tare etc. (din sparge +-âtor). Spărgător 3, s.m., f. Hoţ care intră undeva cu forţa (spărgând uși, încuietori etc.) pentru a jefui. Spărgător 4, s.m., f. (În sintagma) Spărgător de grevă = agent plătit al unui patron, care vine să lucreze în locul muncitorilor grevişti pentru a zădărnici o grevă.