Spătar 1, spătare, s.n. Spetează a unui scaun, a unui fotoliu, care serveşte pentru a sprijini spatele persoanei care stă pe ele. (din spată). Spătar 2, spătari, s.m. (Înv.) Dregător la curtea domnească, având sarcina de a purta sabia și buzduganul domnului la ceremonii. (din ngr. spatharis).