Ştab 1, s.n. (Înv.) Stat major (din germ. Stab, rus. 3tab). Ştab 2, ștabi, s.m. 1. (Înv.) Ofițer care făcea parte dintr-un ştab (stat major); (P. ext.) Ofiţer superior. 2. (Fam.) Persoană de vază, şef, conducător. Ştab 3, s.n. (Reg.) Rindea cu care se rotunjesc muchiile la obiectele din lemn.