Stănoage 1, s.f., pl. (sg. stănoagă) (Tipogr.) Raft în formă de pupitru pe care se așază casetele de litere când se culege un text. (după pluralul stănoage, sg. stânog). Stănoage 2, s.h. (sg. stânog). 1. Barieră de lemn sau de fier care desparte caii sau vitele în grajd. 2. „Țăruş (cu care se priponește calul); pripon. (din rus., ucr. stanok).