Stil 1, stiluri, s.n. 1. Mod specific de exprimare într-un anumit domeniu al activității omenești, pentru anumite scopuri ale comunicării; fel propriu de a se exprima al unei persoane; (Spec.) Totalitatea mijloacelor lingvistice pe care le foloseşte un scriitor pentru a obține anumite efecte de ordin artistic. 2. Talentul, arta de a exprima ideile și sentimentele întro formă aleasă, personală. (din f. style, lat. stilus). Stil 2, s.n. 1. Limbaj. 2. (Rar) Construcţia caracteristică a frazei într-o limbă. Stil 3, s.n. |. Ansamblul particularităţilor de manifestare specifice unui popor, unei colectivități sau unui individ. 2. Mod, fel de a fi, de a acţiona, de a se comporta. Stil 4, Fiecare dintre cele două principale sisteme de calculare a timpului calendaristic, între care există o diferență de 13 zile. ◊ Stil nou = metodă de socotire a timpului calendaristic după calendarul gregorian. Stil vechi = metodă de socotire a timpului calendaristic după calendarul iulian Stil 5, s.n. Condei de metal sau de os, ascuţit la un capăt și turtit la celălalt, Cu care se scria în antichitate pe tăblițele de ceară. Stil 6, s.n. (Bot.) Porţiune subțire și cilindrică a pistilului, care pornește de la ovar și se termină Cu stigmatul.
Vezi aici propoziții, Definițiile și sensurile omonimului Stil, propoziție compusă cu Definițiile și sensurile omonimului Stil.