Ştuţ 1, ștuțuri, s.n. (Reg.) 1. Carabină. 2. Bucată scurtă de țeavă care face legătura între un recipient şi o conductă. Ștuț 2, ştuturi, s.n. (Reg.) Fiecare dintre cele două curele groase care leagă pieptarul e onîc. Ştuț 3, ștuțuri, s.n. (Reg.) Ciot de copac. Ştuţ 4, s.n. (Reg.) Arpagic, orceag.