Surugiu 1, surugii, s.m. (Înv. şi Pop.) 1. Persoană care conducea călare, pe unul dintre cai, diligenţele, poştalioanele etc. 2. (la sg. art.) Numele unei constelații din cmisfera boreală – Vizitiul. (din tc. siiruki). Surugiu 2, -ic, adj (Reg.) Cenuşiu.