Tacâm 1, tacâmuri, s.n. Serviciu de masă care se aşează în dreptul fiecărui mesean; (P. restr.) Totalitatea obiectelor de metal de care se serveşte o persoană când mănâncă. (din tc. takim). Tacâm 2, s.n. î. Ansamblu de obiecte sau de unelte necesare unei anumite operaţii sau specifice unei anumite îndeletniciri. 2. Harnaşament. 3. Acaret. Tacâm 3, s.n. (Înv.) Cortegiu, alai. ‘Tacâm 4, s.n. Taraf. ‘Tacâm 5, s.n. (Fig.) Fel de om;