Tăietori 1, -oare, Care taie; tăios; ascuţit. (din tăia +-ător). Tăietor 2, s.f. Plantă erbacee cu frunze păroase de culoare verde închis și cu flori galbene, folosită în medicina populară pentru obloJirea tăieturilor. Tăietor 3, s.n. Buștean pe care se taie sau se despică lemnele de foc; tăiș; (În trecut) Trunchi care servea călăului pentru decapitarea condamnaților la moarte. Tăietor 4, s.m. Muncitor care se ocupă cu tăierea diferitelor materiale în industrie sau cu sacrificarea animalelor la abator.