Ţanc 1, interj. (Onomatopee). Cuvânt care redă un zgomot ascuţit, metalic. (În loc. adv.) La țanc = la momentul potrivit. Țanc 2, țancuri, s.n. (Reg.) Beţişor cu mai multe crestături cu care se măsoară laptele muls de la oi cu ocazia alcătuirii stânii. Țanc 3, țancuri, s.n. Vârf ascuţit de stâncă. (din germ. dial. Zanben).

Tanc 1, -uri, s.n. Autovehicul blindat, înzestrat cu tunuri, mitraliere. (din fr. tank, germ. Tank). Tanc 2, -uri, s.n. Rezervor pentru lichide din tablă sau din oțel; vehicul înzestrat cu un astfel de rezervor.