Tarniţă 1, tarnițe, s.f. Şa (ţărănească) de lemn sau (Rar) de piele, folosită la câlărit sau la transportul unei poveri. (din ucr. tarnyc’2). Tarniţă 2, s.f. Culme, coamă de munte sau de dea 1 în formă de șa. Tarniţă 3, s.f. (Reg.) Drum de munte, bătut de oi sau de vite.