Țarc 1, țarcuri,. 1. Loc îngrădit (uneori acoperit) unde se adăpostesc sau se închid oile, vitele etc.; ocol. 2. Îngrăditură, gard de nuiele, de spini etc., făcute în jurul unei clăi de fân pentru a o feri de vite: (P. ext.) Suprafaţa împrejmuită cu acest gard. 3. Mică îngrăditură făcută din stinghii, în care sunt ținuți copiii mici când încep să umble, pentru a li se limita spațiul de deplasare. (cf. alb. cark, gr. tsârkos) Țarc 2, s.n. Numele unui joc de copii. Țarc 3, s.n. (Reg.) Arie. Țarc 4, s.n. (Pop.) Numele unei constelații.