Tău 1, tâuri, s.n. Baltă, lac. (din magh. to). Tău 2, ta, pron. pos., adj. pos. l. Pron pos. (precedat de „al“, „a“, „ai“, male“; înlocuieşte numele obiectului posedat și numele celui căruia i se adresează vorbitorul). 2. Adj. pos. Care aparține persoanei căreia i se adresează vorbitorul. (lat. tuus, tua).