Temă 1, teme, s.f. 1. Idee priacipală care este dezvoltată într-o operă, într-o expunere; subiect; aspect al realităţii care se reflectă într-o operă artistică. 2. Motiv melodic dintr-o piesă muzicală. (cf. fr. theme, it. tema). Temă 2, s.f. Exerciţiu scris dat şcolarilor, studenţilor etc., pentru aplicarea cunoștințelor dobândite. Temă 3, s.f. (Lingv.) Grupare de elemente din structura unui cuvânt, constituită din rădăcină, urmată de o vocală tematică și adesea de unul sau mai multe sufixe (gramaticale sau lexicale) -ori precedată de prefixe şi caracterizată prin faptul că este comună formelor unuia şi aceluiași cuvânt.
Vezi aici propoziții, Definițiile și sensurile omonimului Temă, propoziție compusă cu Definițiile și sensurile omonimului Temă.