Terţ 1, -ă, adj. Care vine în rândul al treilea. (din lat. tertius, it. terzo). Terț 2, -i, s.m. 1. (Jur.) Persoană care nu figurează ca parte în acte și faţă de care actul juridic nu produce efecte. 2. (Log, în sintagma) Terţul exclus = principiu fundamental al gândirii, conform căraia un enunţ nu poate fi decât adevărat sau fals în același timp, o a treia posibilitate fiind exclusă (din lat. tertius, it. terzo).