Tic 1, inter). (Onomatopee). (de obicei repetat) Cuvânt care redă sunetul ritmic al ceasornicului, bătăile inimii etc.; tic-tac. Tic 2, ticuri, s.n. 1. Mişcare convulsivă, care se repetă mereu, rezultată din contractarea involuntară a unor grupuri musculare separate; are aspect intențional şi poate fi stăpânită temporar prin voinţă. 2. Deprindere pe care o capătă cineva în mod inconștient (din fr. tic; germ. Tick). Tic 3, ticuri, s.n. (Reg.) 1. Ciocul găinii; 2. Râtul porcului; 3. Partea de dinainte, încovoiată în sus, a tălpilor saniei. Tic 4, ticuri, s.n. (Reg.) 1. Putină (de brânză). 2. Putinei. 3. Oală de lapte, de brânză. 4. Lădiţă, cutie de lemn.