Ticăi 1, vb. IV. (despre inimă) A zvâcni, a palpita; (despre ceasornice) a produce sunetul ritmic, caracteristic, în timpul funcționării. (din tic). Ticăi 2, vb. IV. 1. (Rar) A lucra încet și fără spor, a (se) mocăi. 2. (Înv. şi reg.) A se trudi, a se frământa, a se zbuciuma.