Țiitoare 1, s.f. Concubină. (din ține +-ătoare). Țiitoare 2, s.f. Loc unde stă vânătorul la pândă; loc pe unde trece vânatul. Ă Țiitoare 3, s-f., adj. (Înv.) Care ține mult timp; durabil. (din ține +-ător).
Vezi aici propoziții, Definițiile și sensurile omonimului Țiitoare, propoziție compusă cu Definițiile și sensurile omonimului Țiitoare.