Țimir 1, țimire, s.n. (Înv. și reg.) Emblemă care serveşte drept semn distinctiv unei familii nobile, unui oraş etc. (din magh. cimer). Ţimir 2, țimire, s.m. Denumire dată în evul mediu, în Țările Române, călăuzei şi însoţitorului oficial al unui străin, mai cu seamă de la hotare până la curtea domnească. (din magh. cimer).