Timpan 1, timpane, s.n. (Anat.) Membrană elastică care desparte partea externă a urechii de cea mijlocie, transmițând prin vibrații undele sonore la urechea internă. (din fr. tympan, it. timpano). Timpan 2, s.n. Instrument muzical de percuție, asemănător cu toba, dar care poate fi acordat. Timpan 3, s.n. (Arhit.) Suprafaţă de zidărie netedă. sau ornamentată cu sculpturi, situată între o grindă orizontală și un arc de deasupra golului unei uși sau al unei ferestre.