Ţipa 1, vb. |. 1. A striga cu glas tare (de durere, de spaimă). A vorbi cu glas ridicat, manifestându-şi nemulțumirea, enervarea; a se răsti. (despre animale) A scoate strigăte specifice, ascuţite. 2. (despre culori sau obiecte viu colorate) A fi strident, a face o impresie neplăcută; a bate la ochi. (et. nec.) Țipa 2, vb. 1. (Reg.) 1. A arunca, a azvârli. 2. A scoate, a da afară. A alunga, a goni. (var. a țâpa)