Tipic 1, tipicuri, s.n.. l. Formulă obişnuită, stereotipă; obicei, tradiţie, normă, regulă. 2. Carte care cuprinde ansamblul regulilor după care se oficiază slujbele religioase. (din sl. tipiki). Tipic 2, adj. Care distinge, caracterizează o persoană, un obiect etc. caracteristic, specific. (din fr. typique, lat. typicus).