Titan 1, s.m. Element chimic răspândit în natură sub formă de compuși, întrebuințat la fabricarea oțelurilor speciale şi (sub formă de oxid) ca pigment alb în pictură. (din fr. titane). Titan 2, titani, s.m. Uriaș, gigant; (Fig.) Om excepțional, cu realizări extraordinare. (din fr. titan, lat., gr. Titan, fiul lui Uranus).