Titlu 1, titluri, s.n. 1. Calificare căpătată de cineva în urma unor Studii speciale într-un anumit domeniu de activitate. 2. Demnitate, funcţie, titulatură deţinute de cineva sau acordate cuiva; nume, denumire care corespunde acestor demnități, funcţii sau titulaturi. 3. Calificativ care exprimă o relaţie socială. Titlu de tată. (din ngr. titlos, lat. titulus, cf. [pentru sens] fr. titre). Titlu 2, s.n. 1. Cuvânt sau text pus în fruntea unei lucrări sau a unei părţi distincte a ei, indicând rezumativ sau sugestiv cuprinsul acesteia; (P. gener.) Orice lucrare editată. 2. Partea scrisă de la începutul unui film care indică numele filmului, realizatorii și studoiul care l-a produs. (la pl.) Traducerea dialogului imprimat pe filmele vorbite în limbi străine. Titlu 3, s.n. Capitol sau subdiviziune în textele de legi, de regulamente etc. (purtând un număr de ordine). Titlu 4, s.n. (Fig.) Bază legală, drept. Titlu 5, s.n. Procent de metal nobil dintr-un aliaj; titru.