Ton 1, toni, s.m. Peşte răpitor marin înrudit cu pălămida, putând ajunge până la 5 m lungime și 500600 kg greutate. (din fr. thon). Ton 2, tonuri, s.n. 1. Sunet simplu produs de un corp care vibrează; interval dintre două sunete muzicale apropiate. 2. Inflexiune, intonaţie în vorbire; înălțime cu care se pronunţă o silabă. Ton 3, -uri, s.n. Notă dominantă a stilului sau a vorbirii; atmosferă specifică, rezultată din cuprinsul unei opere literare. Ton 4, s.n. Grad de luminozitate a unei culori; nuanţă a unei culori. (din fr. ton, lat. tonus).