Tonic 1, -ă, adj. (despre vocale sau silabe) Care poartă accentul, pe care cade accentul. Accent tonic = accentul muzical al vocalelor şi silabelor (din fr. tonique, it. tonico). Tonic 2, s.n. 1. Acord construit pe treapta întâi a modului major sau minor 2. Substantă, medicament care are proprietatea de a fortifica un organism; fortifiant. (din fr. tonique, it. tonico).