Tor 1, s.n. 1. Corp solid obținut prin rotirea unui cerc în jurul unei axe situate în planul său, dar care nu trece prin centrul cercului; toroidă. 2. Mulură rotundă cu profil convex, semicircular, situată de obicei la baza unei coloane. (din fr. tore, cf. lat. torus „coardă “). Tor 2, s.n. (Franţuzism) Neplăcere, nemulțumire; pagubă, prejudiciu. (din fr. tort).