Trac 1, s.n. Stare emotivă de care sunt cupriinse unele persoane când apar în fața publicului (ex. artiștii pe scenă, elevii la examene). (din fr. trac). Trac 2, -ă, s.m., f. |. Persoană care făcea parte din vechea populaţie a Traciei. 2. adj. Tracic. (substantivat, f.) Limbă indo-europeană vorbită de traci (1). (din lat. Thracus).
Vezi aici propoziții, Definițiile și sensurile omonimului Trac, propoziție compusă cu Definițiile și sensurile omonimului Trac.