Trasor 1, trasoare, s.n. 1. Unealtă formată dintr-un ac de oţel cu mâner de lemn, folosită pentru a indica pe o piesă metalică brută contururile suprafeţelor de prelucrat; trasator. 2. Glonţ, proiectil. (din fr. traceur). Trasor 2, trasori, s.m. (Fiz. ) Izotop radioactiv al unui element stabil, pe care îl însoţeşte peste tot, permițând recunoaşterea și urmărirea acestuia într-un sistem. (din fr. traceur).