Triumfător 1, s.m. (Ant.) Denumire dată unui general roman drept răsplată pentru o victorie însemnată, marcată cu onoruri deosebite. (din lat. triumfator). Triumfător 2, adj. Care triumfă; învingător, victorios. (Fig.) Care exprimă o mare încredere în succesul obținut, care arată mulţumirea de a fi biruitor. (din triumfa +-(â)tor).