Troc 1, trocuri, s.n. Schimb în natură constituind forma cea mai simplă a comerțului. (din fr. troc). Troc 2, s.n. (var. troacă) (Reg.) 1. Albie, covată. 2. Vas de lemn în care se pune apa sau mâncarea pentru animale. (din germ. dial. Ţrok).
Vezi aici propoziții, Definițiile și sensurile omonimului Troc, propoziție compusă cu Definițiile și sensurile omonimului Troc.