Trompă 1, trompe, s.f. 1. Excrescenţă cărnoasă în formă de tub, care prelungeşte nasul la elefant, la tapir etc. și care serveşte la pipăit şi la apucat. 2. Prelungire a capului sau a gurii la unele animale nevertebrate (care servește la supt). (din fr. trompe). Trompă 2, s.f. 1. Canal prin care se elimină ovulele formate în ovar. 2. (În sintagma) Trompa lui Eustache = canal interior al urechii, care face legătura între timpan și faringe. Trompă 3, s.f. Aparat folosit pentru ventilarea sau evacuarea gazelor dintr-un recipient, dintr-o încăpere etc., pentru a realiza un vid. Trompă 4, s.f. Element de construcție în formă de boltă trunchiată, înlesnind de obicei trecerea de la un plan pătrat la un plan poligonal sau circular.