Tui 1, tuiuri, s.n. Steag turcesc alcătuit dintr-o lance cu semilună (sau cu o măciulie de metal) în vârf, cu două sau trei cozi albe de cal împletite prinse de ea, care constituia un semn distinctiv al puterii şi rangului unor înalți demnitari din fostul Imperiu otoman şi din țările vasale lui. (din tc. tuj). Tui 2, adj. (Reg.) Ţicnit, smintit, zăpăcit, Tui 3, s.f., pl. (se. tuie) Dor fierbinte de ceva.