Tură 1, ture, s.f. 1. Serviciu succesiv, alternativ; rând, schimb; interval de timp cât lucrează un schimb. 2. Rotatie completă (de 360%); tur (1). (din fr. toun). Tură 2, ture, s.f. Piesă în formă de turn, la jocul de șah care se deplasează numai în linie dreaptă.

Tura 1, turale, s.f. (Înv.) Monogramă a sultanului care se punea pe acte şi pe monede; (P.ext.) Orice emblemă sau efigie. Faţa monedei pe care se afle emblema. (din tc. tura, tugra). Tura 2, s.f. (Înv.și reg.) Rișcă. Tura 3, turale, s.f1. Fibrele unei plante exotice din care se fabrică o anumită calitate de aţă. 2, (Înv.) Pachet care cuprinde un număr fix de obiecte (10 sau 12) de acelaşi fel, legate sau ambalate împreună. (din tc. tura).