Tută 1, tute, s.f. (Reg.) Persoană care vorbește vrute și nevrute; (P. ext.) Prostănac, tont. (et. nec.). Tută 2, tute, s.f.Instrument în formă de cilindru, folosit la prinderea și scoaterea ţevilor rămase accidental în gaura unei sonde. (din fr. tute).