Uita 1, vb. 1. A pierde din memorie, a nu-și mai aduce aminte, a nu şti (mai) nimic. 2. A scăpa din vedere, a omite; a nu ţine seamă de… 3. A lăsa undeva (din distracţie, din nebăgare de seamă) ceva sau pe cineva care trebuia luat. (lat. oblitare). N Uita 2, vb. A-şi îndrepta privirea spre cineva sau ceva pentru a vedea, a privi. 2. (La imperativ, cu valoare de interjecţie, în forma uite) lată 1 iacă 1 vezi 1.