Ură 1, s.f. Sentiment puternic de dușmănie faţă de cineva sau de ceva. (din ură). Ură 2, s.f. Plantă erbacee din familia orhideelor, cu frunze lanceolate şi flori cu pinten, dispuse în spic (Gymnadenia conopea).

Ura 1, interj. Exclamaţie care exprimă însufleţire, entuziasm, aprobare. (din rus. ura). Ura 2, vb. I.. Tranz. A formula o dorinţă de bine la adresa cuiva; a felicita. (lat. orare).