Vie 1, vii, s.f. 1. Teren plantat cu viță; plantație de viță. 2. Viţă. (lat. vinea). Vie 2, adj. Care este în viaţă. (lat. vivus, viva). Vie 3, vb. a veni; conj.pz.., pers. 3, sg. şi pl.: „Face semn dracului cu mâna să vie după el.“ (Creangă); „Vie străinul ce cântă afară. (Bolintineanu).