Zăcătoare 1, sf. 1. Vas mare în care se păstrează vinul sau rachiul şi care se umple mereu din alte butoaie; cadă. 2. Vas mare cu gura largă îngropat în pământ, în care se adună și se strivesc strugurii pentru a fi lăsaţi să fermenteze. 3. Vas mare de lemn căptușit cu tinichea, în care se pun la dospit pieile pentru tăbăcit. 4. Vas în care se depozitează provizoriu peștele la cherhana. (din zăcea +-ătoare). Zăcătoare 2, s.f. Piatra de jos a morii, care stă pe loc și deasupra căreia se rotește alergătoarea. Zăcătoare 3, s.f. Loc unde stau vitele ziua la odihnă; stanişte, zăcătură.