Zbânţuit 1, s.n. Zbânţuire; zbenguială. (v. zbânțui). Zbânţuit 2, -ă, adj. Care se zbânţuie, neastâmpărat. (v. zbânţui).
Vezi aici propoziții, Definițiile și sensurile omonimului Zbânțuit, propoziție compusă cu Definițiile și sensurile omonimului Zbânțuit.