Hăţ 1, hățuri, s.n. 1. Parte a hamului alcătuită din curele (sau frânghii) lungi, prinse de inelele căpeţelei, cu ajutorul cărora se conduc caii înhămaţi. 2. (Reg.) Laţ, juvăț. (cf. hap). | Hăț 2, interj. var. a lui hâ.