Ia 1, interj. 1.Cuvânt prin care se atrage atenția ascultătorului asupra unui îndemn care i se va adresa. 2.Îată! iacă! uite! vezi! ian! 3. Arată indiferența față de ceea ce urmează 4.Introduce un răspuns.(cf. bg. ja). Ja 2, vb. a lua, ind.pz, 3.sg; conj.pz.3; sg.; imperativ. 2.sg. : „Fata își ia lada în spate și se întoarnă spre casa părintească cu bucurie“. (Creangă); „Acești nelegiuiţi…î] silea să seia la trântă cu dânșii“ (Ispirescu); “De când in ai semănat, Boala-n oase mi-ai băgat; la, zău, coasa și-l cosește, De boală mă mântuiește“. (J. – Bârseanu). ”