Mestecă 2, s.f. (Pop.) 1. Rășină de brad, galbenă și dulce, care se mestecă sau se mănâncă. 2. Pastă de chiţion. (din mesteca, derivat regresiv). Mestecă 2, mesteci, s.f. (Reg.) 1. Boală contagioasă a oilor şi caprelor, care le oprește secreția laptelui; răsfugă, Antrax. Mestecă 3, s.f. Plantă erbacee cu ramuri lungi și flori galbene. a cărei tulpină secretează un latex din care se face guma de mestecat. (din mesteca, derivat regresiv). Mestecă 4, vb. |, a mesteca, ind. pz., 3 sg. și pl. : „D.C…mestecă câteva cărți (de joc)“ (De la vrancea); Elevii mestecă tot timpul gumă“.