U 1, s.m. (Invar.) A douăzeci şi şasea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă: vocală închisă, rotunjită, din seria posterioară. U 2, interj. (Adesea prelungit sau repetat) 1. Exciamaţie care exprimă surpriză, indignare, regret etc. 2. (Însoţit de „iu“) Strigăt care însoțește chiuiturile. 3. Cuvânt care redă urlatul unor animale (mai ales al lupului), şuierul trenului etc.